AiUrEli

Da da daaa!!! M-am indragostit:D
       De Veritasaga!!!
Postez una din melodiile pe care nu ma mai satur sa o ascult azi

Si gata [cu Dj Swamp]
by VeritaSaga

Asta a fost,v-am spus ca atunci cand e vorba de fericire tin post
Fara voia mea,de ce va spun voua toate astea?
Nu stiu, e nevoia mea
Viata mi-a dat crucea s-o port pentru ca nu poate s-o ia ea
Si din pacate nu pot dar as fi vrut sa cant reggae,oyayaya
Ce daca sufletu` meu ar fi o camera?Voi ati trecut deja usha
Si cred ca v-am aratat destul de clar tusha


Acestea-s ultimele versuri,ultimele strigate,ultimele masuri
Ultimul raget unei perioade deja ingropate
Rele si bune,au fost multe,au fost toate cu un scop
Acum poti spune stop fara sa plang,fara sa strig
Ca nu stiu doar s-arat  pumnul si sa lovesc
Prin muzica asta am invatat sa traiesc
Sa exprim,sa nu suprim dreptul la libera exprimare
Sa nu ma las calcat in picioare
Iar despre albumul verita o sa se spuna multe
Dar sunt fericit atata timp cat cineva o sa asculte
S-acum numai stiu sa ies si plec dintre voi
Va las cerul incarcat cu-n munte de ploi care mi-au dat viata la furie in momentele de inspiratie
Iar albumul asta e rasplata
Am spus tot.. ha..si gata..


E o mare diferenta intre a simti si a nu simti
Intre a nu avea curaj sa spui adevarul si a minti pentru ca asa e mai bine
Poate ca arcasii au tras de mult dar eu inca nu vad sagetile ce vin spre mine
Sau poate ca incerc atat de mult sa le vad
Incat doar imi imaginez ca sunt acolo
Nu ma intereseaza deloc ce-i dincolo
Am destule dificultati in a-ntelege ce-i aici
Caci pentru nu lasa nu i nimeni care sa ti zica va rog va rog circulati p-aici
Si de-asta n-o sa stim nicioadata
Cat sa-mi permit sa simt ,cum sa fac sa-mi trimit caldura
Spre ceilalti fara sa fiu trantit
Cum sa caut dau sa dau senzatia ca vreau sa evit
Cat sa ma las corupt si cat sa lipesc la loc din tot ce-am rupt
E prea mult fum asa ca am sa scris ca nu vad
Si-am scos un album

Pfui.. M-am dilit de tot. Sau sunt mult prea normala pentru mine. Ciudata perioada. Acum ma enerveaza totul, acum nu imi mai pasa de nimic, acum ma plictisesc, acum vreau monotonie.Acum acum scriu insa, dar nu stiu pentru cat timp, si ma gandesc ca vreau sa fiu copil.
    Nu copil in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca asta deja nu se mai poate decat daca as gasi o masinarie a timpului. Stop Dreamin`!!!
  Vreau sa fiu copil in sensul ca sa cred tot ceea ce mi se spune,
      sa nu judec oamenii in sensul rau,
      sa nu imi mai pese decat de intrebarile mele prostesti
      sa fiu in lumea mea copilaroasa.
   Vreau sa nu depind de alegerile nimaniu,
      sa nu ma mai consum ca alegerile mele i-ar putea afecta pe altii,
Vreau sa delirez in stare fara sa mai rada nimeni de mine si sa ma judece.
Iar se lasa cu lista:))) Nu.. ma linistesc.. inca trei (3) secunde.
    Cum sa nu... 3 Trois TROIS troooois secunde... Puiul lu` Irina.. aveam o multime de zis.. si am ramas cu un simplu avetzi grija de voi:D aia fictivi:D:))

   

    O dau in drama azi. Drama plictiselii. Ba nu. Drama marii plictiseli. Hmm.. nu-i bun. Marea drama a plictiselii.
    Cand ai prea multe de facut, iti sta mintea in prea multe coltzuri (cel putin eu am mintea in colturi deci ma pot exprima asa in plina voie, de altii nu stiu inca ceva concret), cand iti vine sa sari in sus de bucurie si sa plangi in acelasi timp, ce mai e de facut?
    Raspunsul? NImic. Stai si inventezi dileme si solutii.
    Eu ma gandeam mai inainte ce as face daca as putea da timpul inapoi. Nu am nici un regret fatza de cele ce le-am sau nu le-am facut, dar mi-ar placea de prea multe ori sa schimb niste piese din puzzle-ul vietii mele. Probabil reuseam sa strang mai multe piese daca reactionam altfel in unele situatii.

    Si daca ar fi sa aleg, as schimba povestea dintre ei...

          Ei erau doi care credeau ca aveau soarele in palme si cerul printre degete. Si s-au inselat. Nu aveau nici macar copacii, sau vreun gram de aer. Aveau in schimb orgolii, aveau incapatzanari si multa imaturitate.
    Ei nu se suportau cand s-au intalnit. Lui ii placea, ea nu l-a apreciat. El a iubit-o. Si ea l-a iubit, doar ca nu stia sau nu vroia sa stie lumea.
   Devenisera prieteni.  Se credeau prieteni in adevaratul sens al cuvantului, nu amici care isi pun orgoliile inaintea persoanelor la care tzin. Si ar fi dat orice unul pentru celalalt. Amandoi au descoperit in celalalt un om  pe care il putea suna la un ceas din noapte doar sa ii spuna ca a avut un cosmar. Si se linisteau la simplul fapt ca era cineva acolo pe care se putea conta. Era bine
    Dar pe toate drumurile sunt si portiuni cu gauri pe care ori le ocolesti, ori te tzii bine ca sa treci sanatos de ele. Cea mai grea e ultima. Daca treci de ea stii ca ai ajuns la destinatzie. Daca nu, realizezi atunci ca drumul pe care ai pornit e cel gresit, sau ca nu te-ai tzinut suficient de bine. Sunt multi de "daca", dar totul se limiteaza la simplul fapt ca asa a fost sa fie.
    Bineinteles ca si pe drumul lor a aparut obstacole. Lectii din care trebuiau sa invetze. Lectii care trebuia sa le intareasca increderea in celalalt, dar... nu au reusit sa invetze din ele decat atunci cand a fost prea tarziu.  Increderea s-a pierdut, si odata cu aceasta tot ce era cladit la baza ei.
    Au decis sa o ia pe drumuri diferite. Cel ales nu mai era bun, nu isi puneau in calcul ca poate nu s-au tzinut suficient de bine, sau ca poate nu au invatzat lectia. Si au ales sperand ca totul sa fie mai bine pentru celalalt.
    Destinul a dovedit ca nu va fi niciodata mai bine sa faci dintr-un drum doua diferite. Fiecare a intalnit un nou tovaras de drum. Unul imbracat in negru, cu ochi verzi si mari, ce promitea multe zambete, celalalt  imbracat in alb, venit de cine stie unde, si promitea un drum sigur spre iubire.
    Au plecat fara sa isi mai vorbeasca vreodata, a ramas in urma un buchet de trandafiri albi si doua cruci de metal.
    Iubire.
   
    Acum as vrea sa schimb doar tovarasii celor doi. Moartea imbraca diverse costume, dar toate duc spre aceeasi destinatie. Ei sunt impreuna acum, dar nu era mai bine sa fie impreuna pe drumul pe care au pornit initial?

Nu-mi vine sa cred! Inca nu am renuntat. Poate ma mai tzine vreo 3 zile .
   As incepe azi prin a spune cuiva La multi ani... Pentru a treia oara la aniversarea de anul asta . Oricum persoana in cauza nu ma mai cunoaste.. asa ca pot sa ii zic de o mie de ori urari de bine, ca tot aceeasi mancare de peshte murat este.
    Buun... ar mai trebui sa ma dezobisnuiesc de zambareti si de "sh"-uri, "tz"-uri si asa mai departe, dar nu promit inca nimic.
    Vroiam sa scriu despre ceva oarecum interesant cand am venit spre calculator de afara... dar se pare ca nici azi nu am filozofii , poate doar o intrebare: De ce oamenii promit lucruri pe care nu le pot face? Adica, nu mai bine nu mai promiti nimic si faci ce te taie capul.. decat sa isi faca cineva iluzii doar pentru o promisiune (repetata de altfel) pe care nu o duci la indeplinire... ba mai mult faci exact contrariul? Eh.. sunt doua semne de intrebare, dar o singura interogatie:)) Adica e acelasi sens, adica aceeasi intrebare, adica puiul Irinei... caut un raspuns la oricare din ele
    Aniuai... cam atat acum, poate mai scriu ceva azi, dar sunt slabe sansele, asa ca, ne vedem data viitoare, care o fi aia.
 Tache care!

Nu stiu nici eu ce m-a apucat. Pandiliile probabil. Am visat intr-o seara ca imi facusem blog, si am mai visat o data, si inca o data, si.. mi-am facut blog:) Cine stie dak voi visa alte chestii cum voi reactiona Pana atunci ma conformez cu visul asta, si ma autostresez pe.. un blog:)
    Visam eu acolo ca scriam multe ciudatenii.. pe care parca vad ca in cele din urma le voi scrie si aici, asta daca nu ma voi satura de BLOG. Dar cum marile figuri mondene ale lumii au asa ceva, de ce nu as avea si eu? Adica ce? Oamenii invizibili nu vorbesc? Ete ca vorbesc.. si inca cum si cat!:)
    Pana maine... adica maine incepe peste treizeci de minute... nu va spun decat sa avetzi grija de voi, ca restul vine de la sine!