AiUrEli

  Demult nu am mai scris. Prea multe idei pentru prea putine cuvinte, sau prea putine idei pentru prea multe cuvinte. Oricum ar fi, nu am scris. Nu sunt deprimata, poate doar obosita. Am obosit de neoameni. De acele lucruri, ca altfel nu le pot numi, care nu doar ca ii uita pe ceilalti, ci se uita si pe sine. Pur si simplu nu inteleg. Nu inteleg prea multe lucruri, pentru ca nu ma duce capul, pentru ca nu pot, pentru ca nu vad.
    Sunt curioasa ce ar fi daca fiecare om s-ar respecta pe sine. Nu pe ceilalti, pe sine…
   

             “as putea fi ploaia care te intristeaza
             as putea fi scarile pe care te-ai obisnuit sa cazi
            as putea fi cel care te imbratiseaza
                dar eu sunt palma,eu sunt palma
                                ce-ai primit-o azï.”
       Si as fi ce nu am reusit sa fiu vreodata….
                 vantul care nu inceteaza sa mai bata
                  privirea ce demult era curata
                  frunzele ce nu se satura sa cada
    Si mi-e dor…
       Si sper sa treaca….

                 

                Sunt curioasa ce se petrece acum pe marte. Nu le-o fi dor de mine?:)

       Prea multa melancolie, viatza e frumoasa cu sau fara tine. Si ca sa inchei cu un banc proaspat     inventat azi, alaturii de colegii mei la o berica:                                                                            
             Ce face un emo in bucatarie?                                                                                          
             Salata de vene:D                                                                                                           
            Si sa razi!                                                                                                                      

Noi plecăm în jurul lumii în căutarea viselor noastre si a idealurilor noastre. Deseori considerăm inaccesibil ce ne este la îndemână. Când ne dăm seama de greseală, avem senzatia că ne-am irosit timpul, căutând în depărtări ceea ce era lângă noi. Ne blestemăm că am făcut o asemenea greseală, pentru căutarea noastră, pentru problemele pe care le-am provocat.
Spune maestrul: “Chiar dacă ar fi îngropată în casa ta, comoara nu o găsesti decât dacă pleci în căutarea ei. Dacă Petru nu ar fi simtit suferinta negării, nu ar fi fost ales cap al bisericii. Dacă fiul rătăcitor nu ar fi abandonat totul, nu ar fi primit o petrecere în onoarea lui de la tatăl său. Sunt anumite lucruri în viata noastră care poartă un sigiliu ce spune: Vei aprecia valoarea mea doar după ce mă vei fi pierdut… si recâstigat. Nu e o alegere bună să încerci să scurtezi drumul.”

Ziua de astazi vreau sa o dedic… Hmm… Oamenilor care sufera.
Oameni care sufera din cauza unor pierderi (copii, parinti, rude…)
                                                unor esecuri
                                                dragostei
                                                prietenilor
                                                oamenilor
                                                lor
                                                amintirilor.
Oameni care sufera simplu si fara motiv. Care sufera pentru altii sau pentru ei. Care sufera acum, cu speranta ca nu vor suferi mai tarziu. Oamenilor care cred ca sufera dar nu sufera.
Oamenilor. Important e sa fie oameni, ca restul vine de la sine.
    Un strop de optimism: dupa orice suferinta vin clipe de fericire, asa cum dupa orice furtuna iese soarele, fii antena sa il vezi!
    Un strop de viata: traieste’ti suferita pentru ca face parte din viata, implicit din tine
    Un strop de sfat: Fii un pic mai indiferent!

Nu stiu ce sa spun. Am zis azi ca daca tot nu am mai scris de ceva timp, sa mai tastez o tzara pe aici.
Subiectul zilei de azi ar fi…
….
….
…..
……
Pai nu stiu. As vorbi despre depresii, si despre oamenii care isi taie venele in zig-zag, pe verticale, orizontale, linii oblice inchise, deschise, si altele mai departe. Si intrebarea este: De ce? Nu de ce as vorbi eu, ca aici se deduce raspunsul, ci de ce isi taie cei in cauza venele, venulele, capilarele si ce mai au ei cu sange:d
Prima data mi-a trecut prin minte : Din lipsa de ocupatie, dar daca am mai incalzit un pic neuronul as zice ca nu e chiar asa. E ca o scanteie care face sa arda un bloc intreg. Vorbind de o fata, prima data se uita in oglinda si isi gaseste un defect, apoi… dupa luuungi cautari gaseste un baiat care o place asa cum e. Asta pentru ceva timp. Lucrurile se mai linistesc. Doamne fereste! Baiatul tot o place, numai ca.. nah… nu se casatoresc oamenii, asa ca se despart. Tipa sufera, ia note mici la scoala, de aici se cearta cu parintii, afla ca intre timp prietena ei cea mai buna se indragosteste de ex’ul ei, si… pentru ce ar mai trai? Hâşc vene! In zig’zag de data asta!
Nu interpreta gresit! Nu rad de nimeni si nici nu fac un pamflet. Am luat un caz imaginar.
Chestiile astea se intampla, si in romania din ce in ce mai des. Revenind la intrebarea de ce? Raspunsul pe care il pot da eu acum e acelasi: din lipsa de ocupatie!
Viata unui om depinde de el, nu de prietena/prietenul care l-a tradat. Cineva zambeste pentru ca asa vrea, mai rar ca asa simte cu adevarat. Din toate catralioanele de oameni care traiesc si au trait pe Terra, toate cred eu ca au avut sau inca mai au probleme, dar nu toate se sinucid. Ce ar fi daca la prima deceptie ne-am taia o vena? PRobabil ar fi cimitirul plin cu cruci ale copiilor de 8-9 ani.
Asta e viata: cu bune si rele, sanatoase si nebune. Venele trebuie lasate sa creasca, nu sunt ca firele de par sa se regenereze. Daca le scurtezi se termina tot:D

Cred ca m-am lungit mai mult decat vroiam. Initial nu vroiam sa scriu nimic. In final tot am scris ceva:))

 Întreaga congregatie a rămas intrigată când a constatat că rabinul ei dispare în fiecare săptămână cu o zi înainte de Sabat. Oamenii îl suspectau că se întâlneste în secret cu Atotputernicul, asa că l-au pus pe unul dintre ei să-l urmărească.
Iată ce a văzut omul nostru: rabinul se deghiza în tăran si îi slujea unei femei paralizate, o păgână, curătându-i camera si pregătind pentru ea o masă de Sabat. Când spionul s-a întors, membrii congregatiei l-au întrebat:
- Unde s-a dus rabinul? A urcat la cer?
- Nu, a răspuns omul. A urcat chiar mai sus.
(Anthony de Mello)

Nu e corect! Vroiam sa pun si eu o melodie. Stiu, in ultimul timp nu prea mai am nimic de spus. Nu stiu pe cine sa dau mai mult vina: pe bac sau pe lene, sau pe blogurile care le citesc si ma lasa fara inspiratiune.
Totusi, daca stii cum sa pun o melodie pe blog, da un comentariu cu nijte explicatii sau un id ceva sa te stresez cu explicatii pe mess. De obicei nu sunt asa de batuta cu leica in cap, dar acum chiar nu imi dau seama cum vine:D

Spune stop starilor depresive! Ce am ajuns fraate! In anul 2008 copii de 14 ani isi taie venele ca nu stau bine cu dragostea. Aia de 16 sunt mai emancipati, deja sunt resemnati ca nimeni nu ii iubeste. Daca iti faci curaj sa te uiti la cativa de 18 ani, care deja sunt maturi si au luat viatza in podul palmei, ori gasesti droguri in ghiozdan in loc de caiete, ori vezi niste mumii care au trecut prin sute de ani, deja le stiu pe toate si tot ce mai pot sa faca e sa dea comanda de un sicriu.     “Pe vremea mea era altfel…”
    Doamne cat caz mai faceam de cei batrani care spuneau fraza asta, si abia acum am realizat ca au dreptate.  
       In `95 cand eram eu in clasele primare, obisnuiam sa iesim cu totii in fatza blocului si sa jucam fel de fel de jocuri. Imi aminteam azi, impreuna cu un bun prieten din copilarie cum jucam de’a va’ti ascunselea, prinsa, tarile, si jocuri din astea prostesti. Dar baza era De’a v’ati ascunselea. Eu tot timpul eram prima gasita . Ma uit acum la copii din clasele primare, care invatza sa fumeze in fatza blocului, sa injure oamenii pe strada si sa scuipe. Acum intalnirile din fatza blocului nici nu mai exista, cu parinti care striga disperati de la balcoane sa pofteasca plozii in casa pe la 11 seara sau cu nelipsita inghetzata de la dozator in fiecare zi de vara; nu se mai bate din palme  sau se striga pe la balcoane, acum copiii isi programeaza iesirile “in oras” sau “la un suc” pe conferintele de pe mess.
    Unde e inocenta copilului care te face sa te gandesti ca mai sunt motive sa traiesti? Acum te uiti la un copil si primul lucru care iti trece prin cap e ca e prost educat.
       Imi vreau copilaria inapoi!!!
    Ps: Si da, mi-am adus aminte de acest subiect dupa ce am vazut un filmuletz pe youtube. Adica aici Intrati, o sa va placa, cel ptuin mie mi-a placut.

de fapt si una si alta. Nu mai zic ca m-am dilit, ca ma repet prea mult:D Prea multe crize pentru prea putine chestii care conteaza. Mai bine zis prea multe crize pentru chestii care nu conteaza. Ai prins tu ideea dak ai vrut:D Vreau lista cu lucruri care chiar conteaza:d. Stiu, voi deveni o listofibilomana in curand, asta daca nu sunt deja:D
    1) VIATA
    2) familia
    3)Sanatatea
    4) Hm… Bacu`?
    5) Terra
    6) Colega stresanta de banca
    7) Verisoara care ma streseaza cu iubirea ei (In ghilimele)
    Iubirea
    9)Prietenia
    10) Copilaria
    11) Nebunia
    12) Nebunia
    13) Nebunii
    14) Sunt bata la mate.
    15) Nu stiu nik la geogra:D
    16) AM luat-o pe campii din nou.
    17) Lista ramane deschisa. Siigur am uitat multe.

As scrie mult. Mii de pagini. Sute. Doar ca sa uit. Sa uit ca exista oameni, ura, idioti si idioate.
Nu e nici un jurnal personal toata chestia asta numita blog. Nu e nici macar ceva cu care sa ma pot lauda, sa fac caaat mai multi vizitatori, sa copiez propozitii de ici colea. E doar ca sa imi mai aduc mie aminte din cand in cand ca inca exist. Probabil cand nu imi voi mai aduce nici macar aminte nu voi mai exista.
       Te rog! nu te chinui sa citesti prostiile astea, nu merita! Nu am nici o criza de nici un fel. Am trecut de pubertate si au avut multi grija sa nu mai gandesc ca in adolescenta. Nu cand vine vba de oameni. Probabil m-as surprinde dak ar intra cineva in viatza mea maine doar ca sa imi spuna ca ii pasa de mine. Nimic mai mult. Sa nu dea nume, sa nu isi arate fatza, sa nu isi bata joc.
      Hell i’m dreaming!
          Nu exista decat oameni care spun ca le pasa, ca sa imi toarne la prima greseala faze gen ca merit tot ce mi se intampla, ca sunt vinovata de toate si ca de fapt nu le-a pasat niciodata. Bravo Irina! Asa te vreau!
    Si apropo, ca mi-am adus aminte! LA multi ani Irina! Tot eu iti amintesc, ca in fiecare an!
       Viata vine si se duce.. Sunt curioasa ce va mai urma, daca pana acum s-au intamplat atatea. Mi se par grele, si sunt constienta ca e doar introducerea in ce va urma. Punctul culminant!
    Gata. Inchei aici ca doare dupa cum spunea o melodie. Sa curga lacrimi, dar nu ale tale. As fi fericita sa pot plange, m-as mai descarca, da’ de une` atata fericire pe capu` meu?
   

Accept pareri contradictorii doar cu 5 argumente de sustinere:D