AiUrEli

Da da daaa!!! M-am indragostit:D
       De Veritasaga!!!
Postez una din melodiile pe care nu ma mai satur sa o ascult azi

Si gata [cu Dj Swamp]
by VeritaSaga

Asta a fost,v-am spus ca atunci cand e vorba de fericire tin post
Fara voia mea,de ce va spun voua toate astea?
Nu stiu, e nevoia mea
Viata mi-a dat crucea s-o port pentru ca nu poate s-o ia ea
Si din pacate nu pot dar as fi vrut sa cant reggae,oyayaya
Ce daca sufletu` meu ar fi o camera?Voi ati trecut deja usha
Si cred ca v-am aratat destul de clar tusha

Acestea-s ultimele versuri,ultimele strigate,ultimele masuri
Ultimul raget unei perioade deja ingropate
Rele si bune,au fost multe,au fost toate cu un scop
Acum poti spune stop fara sa plang,fara sa strig
Ca nu stiu doar s-arat  pumnul si sa lovesc
Prin muzica asta am invatat sa traiesc
Sa exprim,sa nu suprim dreptul la libera exprimare
Sa nu ma las calcat in picioare
Iar despre albumul verita o sa se spuna multe
Dar sunt fericit atata timp cat cineva o sa asculte
S-acum numai stiu sa ies si plec dintre voi
Va las cerul incarcat cu-n munte de ploi care mi-au dat viata la furie in momentele de inspiratie
Iar albumul asta e rasplata
Am spus tot.. ha..si gata..

E o mare diferenta intre a simti si a nu simti
Intre a nu avea curaj sa spui adevarul si a minti pentru ca asa e mai bine
Poate ca arcasii au tras de mult dar eu inca nu vad sagetile ce vin spre mine
Sau poate ca incerc atat de mult sa le vad
Incat doar imi imaginez ca sunt acolo
Nu ma intereseaza deloc ce-i dincolo
Am destule dificultati in a-ntelege ce-i aici
Caci pentru nu lasa nu i nimeni care sa ti zica va rog va rog circulati p-aici
Si de-asta n-o sa stim nicioadata
Cat sa-mi permit sa simt ,cum sa fac sa-mi trimit caldura
Spre ceilalti fara sa fiu trantit
Cum sa caut dau sa dau senzatia ca vreau sa evit
Cat sa ma las corupt si cat sa lipesc la loc din tot ce-am rupt
E prea mult fum asa ca am sa scris ca nu vad
Si-am scos un album

Pfui.. M-am dilit de tot. Sau sunt mult prea normala pentru mine. Ciudata perioada. Acum ma enerveaza totul, acum nu imi mai pasa de nimic, acum ma plictisesc, acum vreau monotonie.Acum acum scriu insa, dar nu stiu pentru cat timp, si ma gandesc ca vreau sa fiu copil.
    Nu copil in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca asta deja nu se mai poate decat daca as gasi o masinarie a timpului. Stop Dreamin`!!!
  Vreau sa fiu copil in sensul ca sa cred tot ceea ce mi se spune,
      sa nu judec oamenii in sensul rau,
      sa nu imi mai pese decat de intrebarile mele prostesti
      sa fiu in lumea mea copilaroasa.
   Vreau sa nu depind de alegerile nimaniu,
      sa nu ma mai consum ca alegerile mele i-ar putea afecta pe altii,
Vreau sa delirez in stare fara sa mai rada nimeni de mine si sa ma judece.
Iar se lasa cu lista:))) Nu.. ma linistesc.. inca trei (3) secunde.
    Cum sa nu… 3 Trois TROIS troooois secunde… Puiul lu` Irina.. aveam o multime de zis.. si am ramas cu un simplu avetzi grija de voi:D aia fictivi:D:))

   

Călătorul stătea singur la o adunare. La un moment dat se apropie un prieten. - Trebuie să-ti vorbesc, spuse prietenul. Călătorul văzu în asta un semn, si începu să vorbească despre ce considera el că ar fi fost important. Vorbi despre binecuvântările lui Dumnezeu, despre iubire si despre faptul că văzuse în apropierea prietenului un semnal de la îngerul lui. Pentru că doar cu un moment înainte se simtea singur, iar acum avea companie. Amicul ascultă fără să scoată un cuvânt, multumi călătorului si plecă. În loc să se simtă fericit, călătorul se simti mai singur ca niciodată. Mai târziu îsi dădu seama că nu acordase atentie cererii prietenului: ca el să îi vorbească. Pentru că Universul voise să se întîmple altceva în acel moment.

Pe o scara de la 1 la 10 azi m-am simtit de 11. 11 Stres, 11 asteptare, 11 tristete, 11 neliniste.
    Acum s-au mai calmat apele, dar ziua inca nu s-a sfarsit, desi a inceput de la 4 dimineatza, pana diseara mai e. Ma bucur ca inca mi-au mai ramas o mana de oameni aproape, pe care pot conta la greu. Si mersi sconcs ca existi si ca ma suporti de atata timp!
    Buun… Andrei a fost operat azi. Deci am stat ca in tigaie de stresata, cu telefonul in mana si ochii la geam. Poate vine careva sa spuna ceva, poate ma suna careva ca afla ceva.. Tulai doamnie ca nasol a mai fost. Initial aflasem ceva mai departe de adevar,si am inceput in crize. Apoi m-am mai linistit, am cantarit problema, am vorbit la telefon cu pacientul si am constatat ca tre` sa fiu tare ca sa nu le dau altora satisfactii.
    Acum e bine… si sper sa fie si mai bine.. adica sa poata fugi din nou dupa mine si sa ma prinda, sa nu mai vorbeasca iar cu saptamanile cu mine din cine stie ce prostii, sa ne batem (fraatee nu ne-am mai batut de vreo 5 ani)si tot asa:D
    Pe ordiinea de zi mai era o chestie de adaugat: oamenii care doar spun ca vor fi mereu langa tine, vor fi, dar cu fundul. Cei care nu o spun, dar o pun in practica vor sta langa tine, te vor tzine in brate si te vor linisti. Si am mai conctatat ceva: nu sunt imaturi cei care fac chestii din orgoliu, nu stiu in ce categorie sa ii pun, dar imaturi nu sunt, pentru ca cei mici, copiii sunt cele mai sincere si iubitoare fiintze din lume!
    Deci, asadar si prin urmare, multumesc prietenilor (ai auzit Lori, da? trebuie sa imi multumesti:D ) , dar si celor care au dovedit ca nu sunt prieteni, pentru ca m-au ajutat sa apreciez adevaratii oameni de langa mine. Deci mersi tuturor!

 Odată, doi bărbati se plimbau pe câmp, când au văzut un taur furios îndreptându-se către ei. Instantaneu, cei doi au rupt-o la fugă către cel mai apropiat gard, cu taurul pe urmele lor. Foarte curând, cei doi si-au dat seama că nu au sanse de scăpare, asa că unul a strigat către celălalt:
- Până aici ne-a fost! Nimic nu ne mai poate salva. Spune repede o rugăciune.
Celălalt i-a strigat peste umăr:
- Nu m-am rugat în viata mea, asa că nu stiu ce să spun.
- Nu contează. Taurul este pe punctul să ne ajungă din urmă, asa că spune orice rugăciune.
- Bine. Am să spun rugăciunea pe care îmi amintesc că o spunea tata înainte de masă: Doamne, îti suntem recunoscători pentru ceea ce vom primi!
(Anthony de Mello)

    O dau in drama azi. Drama plictiselii. Ba nu. Drama marii plictiseli. Hmm.. nu-i bun. Marea drama a plictiselii.
    Cand ai prea multe de facut, iti sta mintea in prea multe coltzuri (cel putin eu am mintea in colturi deci ma pot exprima asa in plina voie, de altii nu stiu inca ceva concret), cand iti vine sa sari in sus de bucurie si sa plangi in acelasi timp, ce mai e de facut?
    Raspunsul? NImic. Stai si inventezi dileme si solutii.
    Eu ma gandeam mai inainte ce as face daca as putea da timpul inapoi. Nu am nici un regret fatza de cele ce le-am sau nu le-am facut, dar mi-ar placea de prea multe ori sa schimb niste piese din puzzle-ul vietii mele. Probabil reuseam sa strang mai multe piese daca reactionam altfel in unele situatii.

    Si daca ar fi sa aleg, as schimba povestea dintre ei…

          Ei erau doi care credeau ca aveau soarele in palme si cerul printre degete. Si s-au inselat. Nu aveau nici macar copacii, sau vreun gram de aer. Aveau in schimb orgolii, aveau incapatzanari si multa imaturitate.
    Ei nu se suportau cand s-au intalnit. Lui ii placea, ea nu l-a apreciat. El a iubit-o. Si ea l-a iubit, doar ca nu stia sau nu vroia sa stie lumea.
   Devenisera prieteni.  Se credeau prieteni in adevaratul sens al cuvantului, nu amici care isi pun orgoliile inaintea persoanelor la care tzin. Si ar fi dat orice unul pentru celalalt. Amandoi au descoperit in celalalt un om  pe care il putea suna la un ceas din noapte doar sa ii spuna ca a avut un cosmar. Si se linisteau la simplul fapt ca era cineva acolo pe care se putea conta. Era bine
    Dar pe toate drumurile sunt si portiuni cu gauri pe care ori le ocolesti, ori te tzii bine ca sa treci sanatos de ele. Cea mai grea e ultima. Daca treci de ea stii ca ai ajuns la destinatzie. Daca nu, realizezi atunci ca drumul pe care ai pornit e cel gresit, sau ca nu te-ai tzinut suficient de bine. Sunt multi de “daca”, dar totul se limiteaza la simplul fapt ca asa a fost sa fie.
    Bineinteles ca si pe drumul lor a aparut obstacole. Lectii din care trebuiau sa invetze. Lectii care trebuia sa le intareasca increderea in celalalt, dar… nu au reusit sa invetze din ele decat atunci cand a fost prea tarziu.  Increderea s-a pierdut, si odata cu aceasta tot ce era cladit la baza ei.
    Au decis sa o ia pe drumuri diferite. Cel ales nu mai era bun, nu isi puneau in calcul ca poate nu s-au tzinut suficient de bine, sau ca poate nu au invatzat lectia. Si au ales sperand ca totul sa fie mai bine pentru celalalt.
    Destinul a dovedit ca nu va fi niciodata mai bine sa faci dintr-un drum doua diferite. Fiecare a intalnit un nou tovaras de drum. Unul imbracat in negru, cu ochi verzi si mari, ce promitea multe zambete, celalalt  imbracat in alb, venit de cine stie unde, si promitea un drum sigur spre iubire.
    Au plecat fara sa isi mai vorbeasca vreodata, a ramas in urma un buchet de trandafiri albi si doua cruci de metal.
    Iubire.
   
    Acum as vrea sa schimb doar tovarasii celor doi. Moartea imbraca diverse costume, dar toate duc spre aceeasi destinatie. Ei sunt impreuna acum, dar nu era mai bine sa fie impreuna pe drumul pe care au pornit initial?

    Mai vroiam un post azi!!! Poate ma angajez in cele din urma la salubrizare . Buun. Vroiam sa explic ca unii oameni sunt magari. Ca tot a fost ziua categoriilor azi. Magari in sensul ca sunt incapatzanatzi nu nesimtiti. E dificila interpretarea, dar tot ce e dificil e provocare in viziunea mea, si mie imi plac provocarile. Bine.. alea care le iei in piept cu acordul celui pe spinarea caruia le faci, ca de nu.. nu stresa lumea degeaba!
    Completez cu faptul ca prietenii nu se uita we  (cel putin nu de mine) nu conteaaza ce cum cand sau de ce s-au creeat probleme, si ca, asa cum ii spuneam cuiva mai devreme, am invatzat niste chestii in ultimul timp. Trebe lista? Sa vedem…
1. Ca oamenii nu depind de mine si se pot descurca si singuri.
2. Ca sunt cea mai exageratoare persoana de pe pamant. (asta e constatare, inca nu am deslusit teoremele)
3. Ca oamenii traiesc linistiti si fara mine, nu trebuie sa ma strofoc sa ii leg cu lantzul de calorifer.
4. Ca.. oala nu fierbe tot timpul sub fundul meu ca sa am eu grija sa nu se arda mancarea.
5. Increderea, prietenia, pacea, prietenii, oamenii in general se duc fara sa conteze daca trebuie sau nu.
6. Ca viatza e cel mai de pretz lucru pe care il poate avea cineva, si toate se pot rezolva in afara de viatza.
7. Ca tzin la Andrei mai mult ca la oricine de pe pamant, asa stres cum e el, si zurliu, si cu fete in cap si cu de toate.
8. Ca oricat de mult ai regreta niste lucruri nu poti da timpul inapoi ca sa le rezolvi.
9. Ca exista oameni mai incapatzanatzi ca mine ( in comparatie cu ei eu nu sunt incapatzanata:D )
si 10: Ca IRINA URASTE SA AIBA DREPTATE, si de-al draq am intotdeauna dreptate
Si cam atat. Sper sa nu fie asta ultimul post. Si sper sa nu am dreptate:))
Siii.. Tache care >:D<

    Ma gandeam mai devreme cam cate categorii de oameni sunt. Si am inceput sa numar… si am constatat ca fiecare om este o categorie. Adica nu sunt unici, ci sunt categorii, in alte cuvinte. Pentru ca, omul este cel mai complex animal este capabil sa isi sfasie dusmanii ca un lup, sa ii pupe in fund pe altii ca o vulpe, sa fuga de responsabilitati ca un iepure, sa fie copil ca un pui galben de gaina, sa se alinte ca un catelus, sa zgarie ca o matza rea, sau sa calce in picioare ca un elefant. Si lista poate continua la nesfarsit. De fapt cred ca din toate animalele, a rezultat omul. Nu degeaba Dumnezeu a creat omul dupa ce a creat animalele. Dar de ce a facut femeia dupa barbat. Sunt asa de diferiti!

    Incerc sa ma conving ca de fapt nu sunt diferiti, ci doar se cred diferiti. Uofff ce imi mai excrementeaza mintea azi! M-a si luat cu somn de la atata gandit.. asa ca.. tache care si.. poate ne mai auzim azi. Adica poate ma mai cititi.. ca de auzit, nu se pot auzi literele:))
    Vaaai… iar delirez! Am tulit’o!

Nu-mi vine sa cred! Inca nu am renuntat. Poate ma mai tzine vreo 3 zile .
   As incepe azi prin a spune cuiva La multi ani… Pentru a treia oara la aniversarea de anul asta . Oricum persoana in cauza nu ma mai cunoaste.. asa ca pot sa ii zic de o mie de ori urari de bine, ca tot aceeasi mancare de peshte murat este.
    Buun… ar mai trebui sa ma dezobisnuiesc de zambareti si de “sh”-uri, “tz”-uri si asa mai departe, dar nu promit inca nimic.
    Vroiam sa scriu despre ceva oarecum interesant cand am venit spre calculator de afara… dar se pare ca nici azi nu am filozofii , poate doar o intrebare: De ce oamenii promit lucruri pe care nu le pot face? Adica, nu mai bine nu mai promiti nimic si faci ce te taie capul.. decat sa isi faca cineva iluzii doar pentru o promisiune (repetata de altfel) pe care nu o duci la indeplinire… ba mai mult faci exact contrariul? Eh.. sunt doua semne de intrebare, dar o singura interogatie:)) Adica e acelasi sens, adica aceeasi intrebare, adica puiul Irinei… caut un raspuns la oricare din ele
    Aniuai… cam atat acum, poate mai scriu ceva azi, dar sunt slabe sansele, asa ca, ne vedem data viitoare, care o fi aia.
 Tache care!

Nu stiu nici eu ce m-a apucat. Pandiliile probabil. Am visat intr-o seara ca imi facusem blog, si am mai visat o data, si inca o data, si.. mi-am facut blog:) Cine stie dak voi visa alte chestii cum voi reactiona Pana atunci ma conformez cu visul asta, si ma autostresez pe.. un blog:)
    Visam eu acolo ca scriam multe ciudatenii.. pe care parca vad ca in cele din urma le voi scrie si aici, asta daca nu ma voi satura de BLOG. Dar cum marile figuri mondene ale lumii au asa ceva, de ce nu as avea si eu? Adica ce? Oamenii invizibili nu vorbesc? Ete ca vorbesc.. si inca cum si cat!:)
    Pana maine… adica maine incepe peste treizeci de minute… nu va spun decat sa avetzi grija de voi, ca restul vine de la sine!